Exasperat si epuizat psihic de eventualitatea expulzarii din Palatul Cotroceni, Traian Basescu cauta cu lumanarea sprijin si procente prin toate buzunarele golite de entemperiile ultimilor cinci ani. Rand pe rand cancelariile occidentale au inceput de mult sa traga obloanele de cate ori Basescu incearca sa le treaca pragul. Kremlinul i-a promis gaze pe gratis , Washingtonul, "under new management" , nu vrea sa auda de "Milosevici de la Bucuresti". A ramas o ultima si singura speranta , spovedania la Vatican pe care fortele raului incearca sa o transforme intr-un succes de casa, cu lacrimi si ingenucheri in high definition .
In campania pentru Primaria Capitalei din anul 2000, Basescu isi ironiza contracandiatii , urland din strafundul bojogilor ca romanii nu au nevoie de plangaciosi. Se referea desigur la George Padure care calcat de revolutionari hraniti in Aleea Modrogan , clacase psihic si nu si-a mai putut stapani starea de soc in fata camerelor de luat vederi. De atunci au trecut mai bine de 9 ani si cel care avea sa devina primarul interlopilor si al mafiei imobiliare , a ajuns printr-o ironie a soartei , tot datorita lacrimilor in prime time , presedintele tuturor romanilor. Traian Basescu ne-a demonstrat ca se poate plange din tele-comanda, atunci cand intersele de clan te impulsioneaza direct proportional cu frica de catuse.
Un comediant talentat care a reusit pina acum sa fure simpatia si increderea unei largi majoritati de romani.
Basescu plange de fiecare data cand supersensibilitatea care il caracterizeaza depaseste limitele paranormale .
A plans probabil intotdeauna dar noi nu l-am vazut. A plans cand a semnat angajamentele cu Departamentul Securitatii Statului , a plans cand l-au repartizat la Anvers si fortat de constiinta ii trimitea felicitari si urari de bine si sanatate conducatorului iubit in noaptea de Anul Nou. A plans cand a lasat sa arda cu buna stiinta pe langa petrolierul "Independenţa" , alte nave acostate in portul Anvers. A plans ascultand probabil la Europa Libera impuscaturile d ela Timisioara si Bucuresti, cand s-a infipt ca un vultur adus de fostul sau sef pe linie informativa, agentul DIE Silvian Ionescu , in structurile FSN alaturi de Ion Iliescu pe care azi ii detesta si le vrea capul . A plans cand minerii au invadat capitala , cand tinerii erau maltratati si impuscati cu sutele pe strazile Bucurestiului si cand Vasile Blaga , cainele de paza , il felicita pe Ion Iliescu . A plans cand a dinamitat din interior CDR ul care le intinsese o mana atunci cand erau la un pas de retrogradare, a plans cand contabilul valutist al securitatii comuniste s-a imbolnavit brusc si a fost fortat sa devina presedinte in locul lui. Atunci cand sotiile disperate ale unor marinari rapiti ingenucheasera in fata minstrului transportutilor, cand in loc de sporuri ceferistilor le-a oferit spre consum propriile organe gentitale in plina negociere . A plans cand a numit-o pe Elena Udrea consilier prezidential cu grad de vicepresedinte executiv al Romaniei.Plange cand prelungeste suferinta Basarabenilor , prin sustinerea lui Voronin.
Basescu plange in continuare de fiecare data cand copiii abandonati sunt rapiti de pe strazi si exportati in retelele de prostitutie juvenila sau traficantilor de organe din afara granitelor, cand parintii disperati isi mai vand cate un copil ca sa si-i poata hrani pe ceilati 5. Plange cand Elena Udrea , Monica Ridzi si ceilalti apropiati ai Casei Basescu, delapideaza sute de milioane ,miliarde de euro in timp ce romanii mor pe mesele de operatie din lipsa de fonduri, sfidant institutiile statului si o tara intreaga. Plange cand Videanu viziteaza la drum de seara sediul ultranationalistului de carnaval , Vadim Tudor. Plange cand instiga o categorie sociala impotriva alteia sau cand promoveaza autonomia secuilor din ratiuni pur electorale. Cand romanii isi iau lumea in cap fara sa se mai uite inapoi, refuzand oferta lui Geoana de 25 de mii de euro. si excursii in Cosmos pe banul public. Plange in hohote cand ceasul biologic al Romaniei intoarsa din drum de mineriadele lui Miorn Cozma si Ion Iliescu a fost dat inapoi cu cel putin 50 de ani in cincinalul machiavelismului basescian.
Plange la zidul plangerii, la pomenirea Regelui Ferdinand si a Reginei Maria , plange cand se intorc sicrie din Afganistan cu soldati trimisi de el ca sa poata degusta in liniste licurici in sos propriu. Cand ni se intorc jurnalistii rapiti pentru rating si teroristii fug pe sub nasul organelor prezidentiele. Plange cand isi da seama ca soarta a 20 de milioane de romani a incaput pe mainile bolnave ale unei gasti de scelerati ale caror singure calitati profesionale sunt prevazute chiar si in noul cod de procedura penala. Cand realizeaza ca ne vor trebui poate zeci de ani sa ridicam capul din mocirla in care ne-au afundat tovarasii sai de suferinta . Plange cand realizeaza ca datorita lui , Romania a luat drumul codrului in schimbul autostrazilor europene , ca multi si-au vandut sufletul demonului care ne priveste zambind pervers , prin ochiul care plange si rade in acelasi timp.
Domnule Presedinte, la cine va rugati seara inainte de culcare si ce simtiti dimineata cand va priviti in oglinda ?
In campania pentru Primaria Capitalei din anul 2000, Basescu isi ironiza contracandiatii , urland din strafundul bojogilor ca romanii nu au nevoie de plangaciosi. Se referea desigur la George Padure care calcat de revolutionari hraniti in Aleea Modrogan , clacase psihic si nu si-a mai putut stapani starea de soc in fata camerelor de luat vederi. De atunci au trecut mai bine de 9 ani si cel care avea sa devina primarul interlopilor si al mafiei imobiliare , a ajuns printr-o ironie a soartei , tot datorita lacrimilor in prime time , presedintele tuturor romanilor. Traian Basescu ne-a demonstrat ca se poate plange din tele-comanda, atunci cand intersele de clan te impulsioneaza direct proportional cu frica de catuse.
Un comediant talentat care a reusit pina acum sa fure simpatia si increderea unei largi majoritati de romani.
Basescu plange de fiecare data cand supersensibilitatea care il caracterizeaza depaseste limitele paranormale .
A plans probabil intotdeauna dar noi nu l-am vazut. A plans cand a semnat angajamentele cu Departamentul Securitatii Statului , a plans cand l-au repartizat la Anvers si fortat de constiinta ii trimitea felicitari si urari de bine si sanatate conducatorului iubit in noaptea de Anul Nou. A plans cand a lasat sa arda cu buna stiinta pe langa petrolierul "Independenţa" , alte nave acostate in portul Anvers. A plans ascultand probabil la Europa Libera impuscaturile d ela Timisioara si Bucuresti, cand s-a infipt ca un vultur adus de fostul sau sef pe linie informativa, agentul DIE Silvian Ionescu , in structurile FSN alaturi de Ion Iliescu pe care azi ii detesta si le vrea capul . A plans cand minerii au invadat capitala , cand tinerii erau maltratati si impuscati cu sutele pe strazile Bucurestiului si cand Vasile Blaga , cainele de paza , il felicita pe Ion Iliescu . A plans cand a dinamitat din interior CDR ul care le intinsese o mana atunci cand erau la un pas de retrogradare, a plans cand contabilul valutist al securitatii comuniste s-a imbolnavit brusc si a fost fortat sa devina presedinte in locul lui. Atunci cand sotiile disperate ale unor marinari rapiti ingenucheasera in fata minstrului transportutilor, cand in loc de sporuri ceferistilor le-a oferit spre consum propriile organe gentitale in plina negociere . A plans cand a numit-o pe Elena Udrea consilier prezidential cu grad de vicepresedinte executiv al Romaniei.Plange cand prelungeste suferinta Basarabenilor , prin sustinerea lui Voronin.
Basescu plange in continuare de fiecare data cand copiii abandonati sunt rapiti de pe strazi si exportati in retelele de prostitutie juvenila sau traficantilor de organe din afara granitelor, cand parintii disperati isi mai vand cate un copil ca sa si-i poata hrani pe ceilati 5. Plange cand Elena Udrea , Monica Ridzi si ceilalti apropiati ai Casei Basescu, delapideaza sute de milioane ,miliarde de euro in timp ce romanii mor pe mesele de operatie din lipsa de fonduri, sfidant institutiile statului si o tara intreaga. Plange cand Videanu viziteaza la drum de seara sediul ultranationalistului de carnaval , Vadim Tudor. Plange cand instiga o categorie sociala impotriva alteia sau cand promoveaza autonomia secuilor din ratiuni pur electorale. Cand romanii isi iau lumea in cap fara sa se mai uite inapoi, refuzand oferta lui Geoana de 25 de mii de euro. si excursii in Cosmos pe banul public. Plange in hohote cand ceasul biologic al Romaniei intoarsa din drum de mineriadele lui Miorn Cozma si Ion Iliescu a fost dat inapoi cu cel putin 50 de ani in cincinalul machiavelismului basescian.
Plange la zidul plangerii, la pomenirea Regelui Ferdinand si a Reginei Maria , plange cand se intorc sicrie din Afganistan cu soldati trimisi de el ca sa poata degusta in liniste licurici in sos propriu. Cand ni se intorc jurnalistii rapiti pentru rating si teroristii fug pe sub nasul organelor prezidentiele. Plange cand isi da seama ca soarta a 20 de milioane de romani a incaput pe mainile bolnave ale unei gasti de scelerati ale caror singure calitati profesionale sunt prevazute chiar si in noul cod de procedura penala. Cand realizeaza ca ne vor trebui poate zeci de ani sa ridicam capul din mocirla in care ne-au afundat tovarasii sai de suferinta . Plange cand realizeaza ca datorita lui , Romania a luat drumul codrului in schimbul autostrazilor europene , ca multi si-au vandut sufletul demonului care ne priveste zambind pervers , prin ochiul care plange si rade in acelasi timp.
Domnule Presedinte, la cine va rugati seara inainte de culcare si ce simtiti dimineata cand va priviti in oglinda ?
No comments:
Post a Comment