CTP : Crin Antonescu e mai mult om decât politician

Între şulfă şi marionetă
Cristian Tudor Popescu-Gandul

Mă întreb câte culmi va mai atinge presa românească înainte să mă despart definitiv de ea. Am trăit să aud acum gazetari, analişti îndemnându-l pe candidatul la preşedinţie d. Crin Antonescu să fie „şulfă”, să răspundă adică mitocăneşte la întrebarea absolut civilizată a unui jurnalist sau să escamoteze prin trucuri ieftine răspunsul. Sau, cel mai bine, să accepte întâlniri în direct doar cu jurnalişti „fani” ai domniei-sale. Deci, deşi respectivii domni gazetari sunt antibăsescieni declaraţi, ei îl sfătuiesc pe d. Antonescu să fie ca Băsescu în relaţia cu presa şi, până la urmă, cu publicul. Pentru că aşa vor şi cred dânşii că poate fi învins d. Băsescu, prin minciună şi diversiune.

În acest moment, d. Crin Antonescu e mai mult om decât politician. De aceea a răspuns cât se poate de cinstit la solicitarea subsemnatului de a-şi prezenta pe scurt, în limba engleză, motivele pentru care vrea să fie preşedintele României. Domnia-sa nu stăpâneşte engleza, iar franceza o vorbeşte acceptabil. Engleza însă este, cred eu, indispensabilă pentru convorbirile neoficiale, fără translator, cu alţi şefi de state, care pot fi, uneori, mai importante decât cele oficiale. Prin urmare, d. Antonescu a admis că trebuie să înveţe intensiv engleza. Aşa s-a încheiat un dialog normal, omenesc, între politician şi gazetar.

Întrebat în legătură cu prestaţia Executivului Tăriceanu, care a adus României un deficit bugetar excesiv, sancţionabil de către UE, d. Antonescu a avut onestitatea şi tăria să recunoască faptul că guvernul liberal a recurs la pomeni electorale masive în 2008. Observând, iarăşi corect, că ele ar fi fost şi mai mari dacă era după PSD şi PD-L. Din nou, domnii analişti antiBăsescu îi pretind d-lui Antonescu s-o ţină gaia-maţu, să dea în adversarii politici şi să-şi menajeze colegii, ignorând cu tupeu realitatea. Păi, iarăşi, asta face constant Traian Băsescu. Pe domnii aceştia îi interesează foarte puţin victoria lui Crin Antonescu pentru Crin Antonescu, au nevoie de această victorie pentru ei înşişi, ca să poată ţipa apoi că ei l-au învins pe Băsescu.

Mi se pare că a acoperi urmele de umanitate din d-sa ar fi cea mai mare greşeală a d-lui Antonescu. Mesajul său nu este deocamdată suficient de clar, de puternic, de simplu pentru a putea ajunge la masele largi şi a-i trezi pe votanţii aflaţi în adormire de ani de zile. În plus, este un mesaj preponderent negativ, plin de epitete devastatoare la adresa guvernării PSD – PD-L şi a lui Traian Băsescu. Dar cu toţi aceştia PNL a coabitat în ultimii ani într-un fel sau altul şi atunci efectul pamfletelor parlamentare ale d-lui Crin Antonescu este mai degrabă consolidarea dezgustului populaţiei faţă de politică în general şi a hotărârii de a nu merge la vot, decât impulsul de a-l vota pe Crin Antonescu. Cred că d. Antonescu are mult de muncă, în fiecare zi, împreună cu nişte consilieri competenţi, dacă îi are, pentru a schimba toate acestea până la toamnă. Însă, repet, nu şi personalitatea sa. Ea trebuie luată ca atare de stafful său de campanie, d. Antonescu nu trebuie prefăcut prin sângeroase chirurgii de imagine în ceea ce nu este, adică într-un animal politic artificial, cu reflexe condiţionate, gândind şi simţind doar în strategii aducătoare de voturi. Avem deja un astfel de exemplu în d. Mircea Geoană, care s-a transformat mult în anii din urmă. A înghiţit multe şi crunte lovituri, e plin de cicatrici, a făcut toate compromisurile pentru a rămâne în fruntea PSD, privirea i s-a răcit şi s-a metalizat, a învăţat să anunţe execuţii cu glas scăzut şi apoi să ridice tonul într-o retorică a „emoţiei” şi entuziasmului de partid care i-a mecanizat faţa ca unei marionete. După ce că regimul aplauzelor de la Romexpo a fost asigurat de oamenii lui Vanghelie, cel care afirmă în Gândul că vrea să fie în 10 ani cel mai puternic din România, d. Geoană a mai şi declarat că, odată ajuns la Cotroceni, va apela la sfaturile d-lui Ion Iliescu, umplându-şi de fiori posibilul său electorat tânăr. Între Vanghelie şi Ion Iliescu, mai poate rămâne ceva uman într-un politician?

Deşi în spatele, sau poate chiar în faţa, d-lui Crin Antonescu se află Dinu Patriciu şi banii lui mulţi, preşedintele liberal nu îmi face impresia unui executant orb al ordinelor magnatului petrolului. Crin Antonescu nu e nici obedient ca Emil Boc, nici atât de însetat de putere ca Mircea Geoană. Cred că mai importantă decât câştigarea Cotroceniului este capacitatea d-lui Crin Antonescu de a demonstra că în România se poate face politică la vârf fără să încetezi să fii om.

Cristian Tudor Popescu - Gandul